Am citit acum catva timp un interviu cu Sorin Oprecu, primarul Bucurestilor, dar in primul rand doctor. Le-o iau inaintea celor care o sa ma-njure: PSD, Iliescu, ciubucuri, vax albina etc. Tu, asta din primul rand care faci scandal, asa tu, hai scoala-te in picioare, bravo baiatule! Deci iti dau acuma 10 milioane, faci o apendicita? Ce meserie ai? Informatician? OK, iti dau 20, o faci sau nu? Hai mai bine cititi si spuneti, e asa? Nu vorbim de sistem ticalosit, de legi sau alte prostii, ci de ala care taie la morti cand tu citesti Noica in cel mai bun caz. Care-si baga mana pana la cot in burta unuia si-l face sanatos in timp ce tu-ti bagi picioarele in cursul de azi dimineata ca ti-l ia altul la indigo... Hai sa citim impreuna si sa vrem sa intelegem. Cu un pic de umor:
- Poate că am încercat de-a lungul vieţii senzaţia de demiurg. Când ţi-l aduce pe ăla bucăţele, îl coşi, îl faci bine. Nu există sentiment mai grozav… mai puternic decât să-ţi spună la revedere, domnu' doctor, îţi mulţumesc, când ştii cum l-a adus. Aşa cum te simţi umilit, te simţi un ratat în aer liber în momentul când pleci din salon, ştii că nu mai ai ce să-i faci şi dupa tine intră doamna cu coasa.
- Sunt total dezarmat în faţă unei evidenţe: moare. E o senzaţie cumplită. Nici nu ştii… ai făcut, n-ai făcut bine, e din cauza ta, nu e din cauza ta... E o stare de umilinţă fantastică. Sentimentul că nu mai poţi să faci absolut nimic. Şi a inutilităţii tale ca doctor... Sentimentul morţii care dă ideea de inutilitate şi de umilinţă.
- N-am putut să-mi explic niciodată şi nici marii învăţaţi nu au putut să explice de ce întotdeauna bolnavii se sfârşesc undeva în jurul orei patru dimineaţa.
- Un mare filosof a zis: poartă-te în aşa fel încât dacă Universul este să se ia după tine 24 de ore, lumea să nu ajungă la haos.
- Mama a fost o tipă foarte altruistă, şi eu am învăţat nu cuvântul, ci fondul acestui cuvânt şi toată viaţa mea am trăit hrănindu-mă din bucuria pe care le-am făcut-o ălorlalţi. Nu-i nici un banc, nu-i nici o limbă de catifea. Nu-i nimic. Dacă ăilalţi în jurul meu erau mulţumiţi şi dacă îmi zâmbeau, eram şi eu fericit că am putut să fac ceva pentru ei. Aşa m-am consumat toată viaţa, am ars toată viaţa.
- Eu cred că am fost un om normal care am încercat să-i ajut pe ceilalţi şi am lăsat ceva în urma mea … sau m-au lăsat ele pe mine... nu am lăsat victime. Nu am lăsat reproşuri.
- Pentru mine definiţia hărţuirii sexuale este "i-a arătat-o, dar nu i-a dat-o".
- Poporul ăsta nu-i pregătit pentru marile diferenţe de vârstă. Nu-i pregătit pentru a înţelege că un bărbat poate să rămână bărbat până când închide ochii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Scrieti baieti, numai scrieti!